Cel mai vechi far de pe litoral, care se află în funcţiune şi astăzi este farul de aterizare Tuzla. A intrat în funcţiune în anul 1900, funcţionând cu lămpi de petrol, a fost modernizat în anii 1946, 1957 şi 1972, iar în anul 1958 a fost electrificat.

Este situat în punctul φ = 44º59'26"N, λ = 28º39'58"E şi are o lumină albă cu grup de două sclipiri, perioada 9,7 s, vizibilitate 20 Mm, sector de vizibilitate 191º - 014º (183º), înălţimea luminii 62 m, înălţimea costrucţiei 44 m.

Pe farul de aterizare Tuzla se află instalat un far auxiliar, care are o lumină roşie fixă, vizibilitate 6 Mm, sector de vizibilitate 162º-192º (30º), înălţimea luminii 57 m şi un semnal de ceaţă (nautofon) care emite litera „U” în codul Morse. Lumina roşie fixă indică navigatorilor că se află într-o zonă cu ape periculoase, puţin adânci.

Baza de viteze Tuzla

În anul 1957, în apropierea farului de aterizare Tuzla, s-a instalat baza de viteze având ca destinație determinarea vitezei reale a navei, a erorilor și compensarea lochului, dar și determinarea corecției girocompasului și compensarea acestuia.

Aceasta este formată din 6 semnale neluminoase (3 anterioare și 3 posterioare) ce formează 3 aliniamente cu orientare 90º -270º și distanță între ele de 1 milă marină.