Până în anul 1882 navele româneşti foloseau pentru navigaţie, rutierele Dunării întocmite de specialişti ruşi şi hărţi marine întocmite de specialişti englezi. Odată cu creşterea prezenţei navelor militare pe Dunăre şi înfiinţarea Şcolii Copiilor de Marină s-a simţit nevoia întocmirii şi folosirii unor documente româneşti. În acest sens, maiorul de marină Mihail Drăghicescu, ajuns Şef de Stat Major al Flotilei, a ordonat ca pe timpul marşurilor de instrucţie pe Dunăre şi executării practicii elevilor la bordul bastimentelor româneşti, să se execute măsurători pe Dunăre, pentru a se cunoaşte cu precizie şenalul navigabil şi obstacolele de navigaţie existente.

Astfel, în anii 1882 şi 1883 Maior Mihail DRAGHICESCU echipajele şi practicanţii ambarcaţi pe navele Fulgerul şi Lebăda au adunat un bogat material care, folosit cu pricepere de maiorul de marină Drăghicescu, a dus la întocmirea primei hărţi româneşti a Dunării. Această hartă a fost reprodusă la scara 1:28 000 în anul 1895, fiind actualizată permanent de către echipajele navelor militare pe timpul executării marşurilor pe Dunăre. Harta a fost utilizată în condiţii foarte bune până în anul 1904. În anii 1885-1886 s-au executat primele lucrări hidrografice pe litoralul românesc al Mării Negre, în zona Sulina – Gura Portiţei de la bordul canonierei Griviţa cu scopul de a se studia posibilităţile de intrare în lacul Razelm.

Din anul 1893, un grup de cercetători hidrografi şi hidrologi, condus de Grigore Antipa, a efectuat mai multe campanii de lucrări de la bordul crucişătorului Elisabeta, bricului Mircea şi canonierei Griviţa.

Maior Mihail DRAGHICESCU

Prima structură de cercetare hidrografică a fost Secţia specială pentru lucrări hidrografice la Dunăre şi la Mare înfiinţată în anul 1897 şi condusă de locotenent comandorul Alexandru Cătuneanu, specialist hidrograf, cu studii de specialitate în Franţa şi participant la două campanii hidrografice în Orientul Îndepărtat şi Caledonia. La 30 iunie 1897 au fost detaşaţi mai mulţi ofiţeri la Secţia Specială pentru lucrări hidrografice care, sub comanda locotenent Comandorului Alexandru Cătuneanu au început ridicarea hidrografică a coastei româneşti. S-au executat sondaje până la distanţa de 10 km de coastă, pe linii de sondaj la distanţe de 2500 m unele faţă de altele.

Prima harta romaneasca a Dunarii

În anul 1900, după o activitate laborioasă de patru ani, pe baza materialelor rezultate din lucrările hidrografice şi hidrologice, executate cu bricul Mircea şi şalupa Rahova, s-a întocmit prima hartă marină românească, cunoscută sub denumirea Harta Cătuneanu. Aceasta a fost imprimată la Paris în acelaşi an şi a primit medalia de aur la expoziţia universală organizată în capitala Franţei. Actualizată şi reimprimată în anul 1929, ea a fost folosită în marina română până în anul 1952.

În anul 1900, cu ocazia delimitării frontierei româno-bulgare, ofiţerii români împreună cu inspectorul Kehaia D. au executat ridicări hidrografice la Dunăre, în zona Silistra – Gura Văii, în urma cărora s-a întocmit o Hartă la scara 1:50 000 a Dunării şi alta a Ostroavelor la scara 1:20 000

În anul 1904 s-a înfiinţat la Galaţi, un Serviciu de pilotaj şi hidrografie fluvială al Marinei Militare, în cadrul căruia a funcţionat o şcoală practică de pilotaj fluvial.
La 23 februarie 1926, prin Decizia Ministerială nr. 126, emisă în baza prevederilor Legii de organizare a Marinei din 1898 şi ale art. 1 din Regulamentul de funcţionare a Marinei Militare din 1912, a fost înfiinţat Serviciul Hidrografic Maritim, cu sediul în clădirea Şcolii Navale din Constanţa (în prezent clădirea adăpostind Muzeul Marinei Române). În perioada 1926-1940, Serviciului Hidrografic Maritim a executat numeroase acţiuni specifice, dintre care mai importante au fost: executarea de măsurători hidrografice la gurile Dunării, executarea de prospecţiuni pentru extinderea portului Constanţa, editarea hărţilor de navigaţie la scara 1: 50.000 în zona de litoral românesc.

Între anii 1940-1945, Serviciului Hidrografic Maritim a asigurat din punct de vedere hidrografic şi hidrometeorologic acţiunile de luptă ale Marinei Militare.

Între 1945 – 1955 DHM a participat la reamenajarea pentru navigaţie a căilor fluviale şi a litoralului şi a editat peste 20 de hărţi noi de navigaţie, la diferite scări, pentru zona de vest a Mării Negre.

La 11 noiembrie 1955, prin Hotărârea Consiliului de Miniştri al R.P.R. nr. 2444, Serviciul Hidrografic Maritim a fost reorganizat în Direcţia Hidrografică Maritimă (DHM).

În perioada 1955 – 1990, Direcţia Hidrografică Maritimă a executat acţiuni de o mare diversitate în folosul navelor româneşti militare şi civile, pentru asigurarea de navigaţie în zona de responsabilitate a României, dintre care mai importante au fost: construirea şi punerea în funcţiune a farurilor Constanţa (1960) şi Sf. Gheorghe (1968), editarea “Cărţii Pilot a Mării Negre” şi a avizelor pentru navigatori.

Harta Catuneanu

Din anul 1966 DHM a devenit reprezentanta guvernului României, în calitate de stat Membru al Asociaţiei Internaţionale de Semnalizări Maritime (IALA/AISM).

Din anul 1971 şi până în prezent, DHM - instituţie cu profil unic în ţară, principalul expert al României în problemele privind geografia maritimă şi delimitările maritime - participă cu specialişti în Comisia Naţională Interministerială de negociere privind delimitarea zonei economice exclusive şi a platoului continental al Mării Negre.
În anul 1985 Organizația Hidrografică Internațională alocă primul număr de serie internaţional unei hărţi marine româneşti, numărul INT3820 pentru harta 1.300.01, Marea Neagră. Coasta României. De la Nos Kaliakra la Delta Dunării, scara 1:300 000, hartă imprimată în tiraj în anul următor şi înscrisă în Catalogul hărţilor internaţionale în anul 1993.
După anul 1990, instituţia a fost reorganizată, s-a mutat în sediul actual şi a realizat, printre altele: editarea a 37 de hărţi de navigaţie naţionale, editarea “Cărţii farurilor, semnalelor de ceaţă şi radiofarurilor din Marea Neagră şi Marea Marmara” şi a “Tablelor Nautice”.

În anul 1985 Organizația Hidrografică Internațională alocă primul număr de serie internaţional unei hărţi marine româneşti, numărul INT3820 pentru harta 1.300.01, Marea Neagră. Coasta României. De la Nos Kaliakra la Delta Dunării, scara 1:300 000, hartă imprimată în tiraj în anul următor şi înscrisă în Catalogul hărţilor internaţionale în anul 1993.
În anul 2002, DHM a întocmit prima Hartă Electronică de Navigaţie (ENC) din România
În perioada 2002 – 2003 a fost realizat Sistemul Meteorologic Integrat Naţional al Forţelor Navale (SIMIN – FN).

În anul 2004 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 941, Legea nr. 395 privind activitatea hidrografică maritimă, lege ce stabileşte şi reglementează activitatea Direcţiei Hidrografice Maritime şi care acordă instituţiei noastre statutul de autoritate naţională în domeniul acestei activităţi.

Din ianuarie 2007, DHM a devenit reprezentanta guvernului României, în calitate de stat Membru al Organizaţiei Hidrografice Internaţionale (OHI).

Începând cu anul 2008 DHM este acreditată ca instituţie care desfăşoară activităţi de cercetare ştiinţifică fiind implicată în proiecte cu finaţare naţională şi europeană.
În anul 2008 Direcţia Hidrografică Maritimă participă cu un specialist cartograf în delegaţia naţională privind delimitarea maritimă în Marea Neagră la Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga, acţiune legată de stabilirea şi delimitarea platoului continental al Mării Negre între România şi Ucraina, activitate finalizată în anul 2009, prin pronunțarea deciziei curții.

În anul 2010, în urma votului statelor membre ale Comisiei Hidrografice a Mării Mediterane şi Mării Negre, Direcţia Hidrografică Maritimă primeşte al doilea număr de serie internaţional pentru o hartă de navigaţie românească, numărul INT3905 pentru harta 1.030.02, Marea Neagră. Coasta României. Portul Constanţa cu zona de aterizare, scara 1:30 000, hartă înscrisă în Catalogul hărţilor internaţionale în acelaşi an şi tipărită în tiraj în anul 2014.
În anul 2010 DHM a publicat pentru prima dată un nou aviz pentru navigatori anual, în limba română şi engleză - Lista recapitulativă a avizelor pentru navigatori/Cumulative list of Notices to Mariners.

Începând cu anul 2011 DHM publică avizele pentru navigatori anuale şi lunare în limbile română şi engleză - Avize pentru Navigatori/ Notices to Mariners, Avize pentru navigatori, Ediție specială/ Notices to Mariners, Special Edition, Anexă la ediția specială a avizelor pentru navigatori/ Annex to Special Edition of Notices to Mariners.

Din anul 2012 Direcția Hidrografică Maritimă a devenit al 27-lea oficiu hidrografic recunoscut pe plan mondial ca producător de hărți electronice de navigație prin afilierea la Centru Internațional pentru hărți electronice de navigație (IC-ENC) de pe lângă Oficiul Hidrografic al Marii Britanii și Irlandei de Nord.

În anul 2013 a fost validată şi distribuită pe plan internaţional de către Centrul Internaţional pentru hărţi electronice (IC-ENC) prima hartă electronică de navigaţie românească - harta nr. RO405002 (harta electronică echivalentă hărţii marine 1.050.02 De la Capul Tuzla la Capul Midia).

Începând cu anul 2016 laboratorul avize pentru navigatori (AWNIS) are şi atribuţii specifice unei celule AWNIS (Serviciul de informaţii de Navigaţie Aliat Global). Celula AWNIS participă la exerciţiile militare internaţionale ale Forţelor Navale cu informaţii privind securitatea şi siguranţa navigaţiei (SASON) pentru asigurarea libertăţii de navigaţie.

Au fost elaborate 2 publicaţii nautice noi – Cartea farurilor şi semnalelor de ceaţă din Marea Neagră şi Marea Marmara (DH-103), ediţia a 4-a şi Regulile sistemului de balizaj maritim (DH-104), ediţia a 2-a, şi 4 acte normative specifice pe linie de cartografie marină, manuale ce conţin specificaţiile tehnice necesare întocmirii primelor hărţi navale speciale tip NATO.

Începând cu acest an toate hărţile de navigaţie româneşti sunt compilate în sistemul geodezic internaţional WGS84.

În anul 2015 au fost obţinute alte 2 numere de serie internaţionale pentru 2 hărţi de navigaţie maritimă româneşti, numerele INT3907 pentru harta 1.050.06, De la Gura Sfântul Gheorghe la Gura Musura, scara 1:50 000 şi INT3908 pentru harta 1.030.09, Portul Sulina cu zona de aterizare, scara 1:30 000, hărţi înscrise în Catalogul hărţilor internaţionale şi tipărite în tiraj anul următor. Au fost întocmite primele hărţi navale speciale tip NATO şi un act normativ specific care cuprinde specificaţiile tehnice pentru întocmirea tuturor tipurilor de hărţi navale speciale existente în NATO.

În anul 2016 au fost validate de IC-ENC 6 hărţi electronice de navigaţie în benzile de utilizare.

A fost elaborată publicaţia nautică Simboluri şi abrevieri folosite pe hărţile de navigaţie româneşti (DH-105), ediţia a 2-a;

La începutul anului 2017 au fost validate de IC-ENC 8 hărţi electronice de navigaţie în benzile de utilizare 4 şi 5; La sfârşitul anului 2019 au fost validate de IC-ENC 16 hărţi de navigaţie electronice în benzile de utilizare 2, 4, 5 şi 6. Începând cu anul 2020 toate hărțile de navigaţie maritimă întocmite au cod QR, prin scanarea căruia se va accesa site-ul DHM si se vor putea vizualiza actualizările pentru fiecare hartă